⚠️ Etichetarea alergenilor: cei 14, și ce trebuie să declarați
Conform UE 1169/2011 trebuie să declarați 14 alergeni - inclusiv pentru produsele nepreambalate. Cum să rămâneți corecți.
Oferirea de informații corecte despre alergeni este atât o obligație legală, cât și un factor de încredere. În întreaga UE, alergenii trebuie declarați ori de câte ori sunt folosiți ca ingredient sau ca auxiliar tehnologic. Conform Articolului 44 din Regulamentul 1169/2011, această obligație acoperă și produsele nepreambalate (vrac) - inclusiv preparatele din restaurante - deși fiecare țară stabilește modalitatea în care trebuie oferită informația, iar informarea orală este acceptată, în general, doar atunci când există în permanență o evidență scrisă disponibilă.
Cei 14 alergeni care trebuie declarați
Cereale care conțin gluten, crustacee, ouă, pește, arahide, soia, lapte, fructe cu coajă lemnoasă, țelină, muștar, susan, dioxid de sulf/sulfiți (>10 mg/kg), lupin, moluște.
Unde apar greșelile
- Contaminarea încrucișată în bucătăriile deschise și la bufete
- Modificări de rețetă sau de furnizor care nu ajung în lista de alergeni
- Folosirea mențiunii „poate conține” ca disclaimer general, în locul unei evaluări reale
- Personalul care oferă răspunsuri despre alergeni fără o sursă scrisă care să le susțină
Etichetarea preventivă „poate conține” ar trebui să se bazeze pe o evaluare reală a riscurilor și să enumere doar alergenii prezenți în mod realist - nu o formulă generică, de acoperire universală.
Regulamentul UE 1169/2011, Articolul 44; normele naționale stabilesc modalitatea de comunicare a informației. Operatorul este responsabil pentru informația declarată.